Unde cautam consolarea? Cine ti-o poate oferi asa cum ti-o doriesti? Cum rasplatim ce primim? Ce se intampla apoi cu persoana care te-a strans in brate chiar atunci cand imbratisarea calda a unui prieten e cea mai vitala in momentul respectiv? Evident ca persoanele de genu sunt uitate cel mai repede, cel mai putin respectate si pentru care nimeni nu-si face griji, nestiind daca sentimentul era reciproc sau nu, nici ce se intampla dupa....noi, egoisti fiind de la mama noastra, ne gandim doar la noi in momentele alea....da....atentie...cand te consoleaza cineva, tot ce faci in momentul respectiv e sa-ti dai dreptate, sa-i futi in gura pe toti din jur si sa nu te gandesti decat la propria ta fiinta si ca esti multumit k ti-a trimis Dumnezeu pe cineva care sa te faca sa treci peste momentul asta...In modul asta urci inc-o treapta spre "vindecarea" durerii sufletesti dar persoanele care te trec prin astfel de etape nu sunt decat trecatoare in ciuda faptului ca au jucat un rol esential in viata ta din perioada respectiva...dar...cum roata se intoarce de fiecare data (binenteles, depinzand de fiecare in parte de cate ori) cu siguranta vor fi momente cand vei avea nevoie din nou, singura diferenta fiind aceea ca te vei trezi singur cautand consolare in...van (cu mici exceptii, in functie de capacitatea de iertare a fiecaruia). Totul e sa te pui in locul altora...macar pentru o secunda. As mai putea adauga ca de multe ori (si asta e dureros) uitam cat e de important sa stim ca avem un umar pe care sa ne plangem lacrimile pentru ca nu ne gandim ca exista altii care nu au asa ceva si care ulterior devin mai puternici ca noi prin prisma faptului ca se descurca singuri...si totusi..