As vrea sa ma fac praf, sa ma duca vantul oriunde risipindu-ma intr-o mie de zari, iar picaturile ploii sa ma amestece cu Pamantul sa mi se piarda urma fara sa ma gaseasca nimeni si sa reapar in acelasi chip si aceeasi forma. Iar in lumina diminetii cineva sa imi intinda mana in razele soarelui sa ma traga din negura timpului si sa imi spuna: - Te asteptam sa vii!
Si purtati de vise sa plutim impreuna peste negura timpului fara a avea vreo grija pana cand va inceta totul, pana cand nu va mai fi nimic nici eu nici nimeni.
As vrea sa fiu un cub de gheata sa ma topeasca razele soarelui, sa devin o picatura de apa. Apoi tot soarele sa ma faca sa dispar, sa ajung in cer purtat in valtoarea norilor deasupra celor 7 zari sa pot colinda toata lumea. Iar cand va veni vremea sa imi dea drumul sa ma arunce din cer si sa car pe pamant faramitandu-ma in multe parti. Si apoi sa ma pierd in valurile unui ocean printre mii de alte picaturi asemenea mie. Iar gerul iernii sa ma inghete iarasi pana devin un cub de gheata fara chip si fara forma si sa rece asteptand clipa topirii si revenirea la viata ca pe cel mai mare dar ce mi s-a oferit vreodata.