Plutesc prin mine zboruri albastre de cocor care imi amintesc de sarutul tau dulce.Mi-e dor de tine si nu stiu cum sa iti spun'te iubesc'. Privirea ta, ochii tai albastri ca marea in zi de iulie, ochii tai ard si lasa in sufletul meu inrobit pe vecie, urme albe si adinci.Zboruri, zboruri albe ca petalele de crini, ninsoare de lacrimi, furtuni de matase au fost clipele petrecute cu tine...Ti-aduci aminte? Soarele murea in valuri rosii-violete iar sarutul nostru a fost un fulger auriu printre norii visului...Chipurile noastre au fost doua stele cazatoare pe cerul instelat...Eram copii, eram inocenti si iubirea ne ocrotea..acum am crescut si iubirea ne raneste..Amintirile mele renasc din cenusa trecutului, tu esti amintirea mea cea mai de pret ..dar care se estompeaza in aroma parfumata a unei veri vrajite. Te iubesc! Dar atunci de ce amintirile mele mor si se prefac in regrete? Ma pierdeam in imbratisarile tale dar constiinta imi soptea ca totul se va spulbera..Regret copilaria si prima mea iubire, regret ca au fost si au murit...sperante, dor, prima traire ..s-au dus ca soarele in asfintit...