Fiecare dintre noi a fost creat cu o nevoie disperata de dragoste si aceasta nevoie nu dispare odata cu varsta, dorul din inima crescand mereu. In copilarie, inima ne este in mare protejata impotriva durerii de scutul inocentei si al sperantei! Dar, adulti fiind, cand intram in relatii de dragoste, expunerea noastra la realitatile crude ale acestei lumi devine inevitabila! Interactionand cu alte persoane decoperim ca iubirea dupa care tanjim poate fi un lucru extrem de complicat. Unul ne paraseste, altul ne dezamageste sau sexul opus ne ignora. Curand vom realiza ca nu putem beneficia de dragostea unor oameni.
Purtam deci in noi dorul dupa cineva care sa aiba o parere buna despre noi, sa ne indrageasca si sa se bucure ca existam, Chiar daca avem succes in ceea ce facem ajungem la concluzia ca viata nu are nici un rost fara iubire.Undeva in adancul nostru stim ca implinirea noastra nu vine din realizarile materiale. Inima noastra doreste ceva mai mult : ea doreste sa infloreasca in bucuria unei relatii!!!
Aceasta dorinta este evidenta o data ce toti cautam sa traim "fericiti pana la adanci batraneti". Visam la "sufletul-pereche" ideal.Citim romane pline de romantism si plangem cand doi indragostiti isi unesc vietile. Aclamam eroul din filme care isi salveaza frumoasa...Nu putem nega acest fapt. Rascolim planeta in cautarea dragostei pasionale...si toate acestea din Dor duPa iuBirE! ! !
:* :* :*
:*:*:* :*:*:* :*
:* :* :*
:* :*