Fiecare om are ceva ce il diferentiaza de ceilalti. Nu ma refer la o masina luxoasa sau o vila in Elvetia. Ma refer la felul sau de a fi, felul in care vorbeste, calitatile pe care le detine si mai ales defectele care-i evidentiaza umanitatea. La mine, aceste lucruri nu le pot spune din perspectiva mea, ci din gandurile si sentimentele persoanelor care ma cunosc si cu care traiesc, sunt inrudit. Multe intamplari din viata mea au fost de domeniul suprarealismului de extraordinare, si mai multe au fost parca deprinse dintr-o opera a scriitorului Edgar Allan Poe. Am fost indragostit, am ajuns la concerte ale formatiilor mele preferate, am citit cea mai “perfecta” carte din lume, am cunoscut niste persoane de o bunatate parca deprinsa din alta lume, dar aceste lucruri sunt oarecum fazi fata de ceea ce consider eu a fi cel mai important eveniment din viata mea. Sa incepem...intr-un moment anume din viata mea pe aceasta lume am decis sa fac o schimbare. De ce ? Eram mult prea satul de viata pe care o duceam, plina de greseli, neimpliniri si alte lucruri nefaste. Astfel am decis sa fac o schimbare in viata mea, schimbare de care, doream eu, sa fie de asa natura incat sa simt realmente un alt curs de derulare al vietii. Problema era ca nu eram hotarat, sigur de ceea ce vroiam de la mine, ce schimbare sa fac astfel incat sa am acelasi pedrigree al personalitatii inlauntrul meu, dar intr-o varianta mai spartana, mai minimalista, mai “usor de gustat” – sa nu fiu altcineva, doar un eu mai bun. Stiam ca o asemenea schimbare n-o pot face hocus-pocus. Ce era de facut ? De mult timp imi doream sa fac acest lucru, cantarind diferite variante si implicit, ce-mi rezerva viitorul in urma fiecarei alegeri. Tocmai de aceea nu stiam ce era de facut. Incercasem cateva schimbari mai inainte care ulterior s-au dovedit mai mult superficiale decat folositoare, ele fiind doar satisfacatoare. Trebuia facut ceva, simteam ca voi ceda sub greutatea monotoniei lumii a caruia greutatea imi apasa pe umeri. Neaparat era nevoie de o schimbare. Nici nu-mi mai aduceam aminte cand dormisem ultima oara in tihna, cand visasem ultima oara. Uitasem cum este sa ma trezesc odihnit si cu mintea limpede si asta doar din cauza ca-mi storceam constiinta pana la ultimul strop al eticii, noapte de noapte in speranta gasirii unei solutii care sa-mi confere aceea schimbare in mai mult, mai bine, mai eu. Anii au trecut, unul dupa altul, fara contenire. Eram din ce in ce mai deznadajduit, tot mai necajit si de-abia aveam putere sa afisez un zambet fad in fata prietenilor mei buni sau a familiei sa ma stie ca sunt in regula. Nici acum nu gasisem o modalitate de a face acea schimbare. Toate incercarile mi-au fost zadarnicite de satisfactiile de moment. Deci care a fost aceea schimbare care mi-a schimbat viata ? Ultima a fost o persoana la o petrecere. Simteam ca sfarsitul imi era pe undeva, pe-aproape si disperat la gandul ca nu voi reusi sa fac aceea schimbare, am decis sa fac o alta schimbare : SCHIMBARE DE PLAN. In fond si la urma urmei, ce-as fi putut face asa de prodigios incat sa simt o schimbare majora in viata mea ? Asta era ! Trebuia sa-mi schimb obiectiuvul. M-am hotarat atunci sa sa nu fac nici o schimbare in viata mea si doar sa accept realitatea si sa imbratisez toate lucrurile bune si rele ale mele si apropiatilor mei si sa accept realitatea – aceea ca nimic nu avea sa se schimbe decat daca credeam in mine si puterea mea de a fi o raza de soare pentru lumea innegurata din jurul meu. Abia acum puteam observa, suprins, cate se intamplau in jurul meu, abia acum observam ca totul se schimba, cu sau fara voia mea, abia acum intelesesem ca nu trebuia decat sa asist la schimbare, ca sunt doar o caramida in zidul vietii. Abia acum constientizasem ca fusesem orb la spectacolul vietii, ca nu ma bucurasem de frumusetea anotimpurilor, de frumusetea fiecarui om prin acceptarea defectelor sale, ca-mi irosisem timpul si ca unii din cei mai buni ani ai vietii mele trecusera pe langa mine. Mi s-a ma intamplat sa inteleg care era rostul la aceasta oranduire de fapte si idei, toate aflate intr-o permanenta schimbare. Ceea ce vreau sa va spun este : oameni buni, ego-ul nu este pentru cei care au inteles esenta vietii ! Renuntati la acesta si dezlantuiti fortele care va fac sa asteptati cu nerabdare ziua de maine pentru a o face mai luminoasa decat cea dinainte !