Stateam acum si ma gandeam, oare femeile mai au nevoie de cavaleri pe cai albi? Mai au nevoie de povesti de dragoste dramatizate? Mai au nevoie de zambete timide? Mai au femeile nevoie de subtilitati? Mai au nevoie de coincidentze si potriviri? Mai au nevoie sa stie ca barbatii lor ar lupta cu sabiile pentru ele?

Nu stiu de celelalte femei, dar eu domnitza in devenire am nevoie de cavalerul meu…

Simt nevoia sa dau iar cu piciorul la ce am pentru ceea ce-m doresc sa am. Mi-am dat seama ca nu mai vreau sa am daca nu corespunde a ceea ce vreau… Asa ca prefer sa ma stiu iar singura, inconjurata de printisori ce incearca sa ma cucereasca… de fapt asa sunt… nu pot spune ca am prieten daca ies cu cineva in vederea de a avea prieten… si avand in vedere ca ne purtam ca doi amici si nici unul din noi nu are fluturasi in stomac…cel putin eu n-am si nici el nu da semne ca ar avea… as putea sa-mi astept cavalerul meu…

Par uneori dezorientata, dar nu sunt, intotdeauna stiu exact ce vreau dar faptul ca oferta nu corespunde cerintelor mele uneori ma face sa ma gandesc ca ceea ce-mi doresc nu mai exista sau e imposibil si in astfel de situatii ma adaptez… dar nu rezist pentru mult timp, apar frustrarile mele… care ma fac sa-mi iau zborul…

Acum imi iau zborul si as cobora pe un cal alb… poate azi, poate maine… poate peste ani de zile….