hi5 - Spectacol

Durata spectacolului: 1h 10min (fără pauză)

Două fiinţe care se hrănesc cu moarte: un mercenar, o hoaţă de leşuri.
Noapte. Război.
Unul din războaiele în care viaţa unui om costă ceva mai mult decât o pâine, dar sigur e mai ieftină decât o sticlă de băutură.
O întâlnire în pădurea devenită câmp de luptă. Iată elementele din care dramaturgul Dimitré Dinev desenează două destine.
O poveste despre sufletul omenesc, în locul din care sufletul părea alungat: de violenţă, frică, lăcomie, mizerie, foame...
O oră devenită răscrucea vieţii.
Două personaje rupte din visele urâte ale realităţii din imediata noastră apropiere. Una din cele mai emoţionante poveşti pe care le-am citit vreodată...

Dan Stoica

Favorite Music

Buzunărind moartea

O poveste emoţionantă. Pe fundalul unei păduri, la capătul căreia veghează doar un nuc bătrân, două destine se întâlnesc, aparent, fără vreun motiv anume… ...la Teatrul Foarte Mic mergi să vezi un spectacol de la care pleci cu un noian de sentimente greu de explicat în cuvinte.

Roxana Vintila

Favorite Movies

Montarea de la Foarte Mic (cea dintai la noi) i se datoreaza lui Dan Stoica, traducator al lui Werner Schwab etc., principalul (daca nu singurul) promotor al literaturii dramatice austriece in Romania si autor al mai multor spectacole inainte de plecarea sa in Austria, in anii '80.
Probabil ca spectacolul n-ar aduce prea multe revelatii despre lume si existenta daca la mijloc n-ar fi mici chestiuni fundamentale cum ar fi excelenta interpretare a celor trei actori (Cristi Iacob, cinic, pragmatic, resturile unui sentimental capabil altadata, in alte conditii, de mari pasiuni; Tania Popa, naiva si amagindu-se singura, in ciuda "meseriei" macabre cu care-si castiga existenta, si in care dorinta de viata e deja stinsa; Viorel Cojanu, starnind zambete cu freamatul lui isteric si nervii la pamant dupa care il poti recunoaste pe soldatul deja sortit mortii), un decor surprinzator al Alinei Herescu (spatiul de joc ca o "palnie", circulara, cu un ochi de apa si "maluri" abrupte) si un text bine scris in absenta ambitiei de a fi genial."Piele si cer" nu e o poveste tragica - e un intermezzo, un armistitiu unilateral intr-un razboi al altora, in care un barbat si o femeie incearca sa se descopere, isi au propriul duel al orgoliilor, al puterii, al disperarilor.
In care e loc pentru un hohot de ras, pentru ceva de povestit, pentru o sarutare, in care o viata intreaga se scurteaza la cateva ore si in care, invariabil, soarta isi joaca la urma renghiul. Am mai vazut, auzit, citit aceasta istorie a iubirii in vremea razboiului. Dar o poveste bine spusa nu e niciodata inutila."

Iulia Popovici

Favorite TV Shows

love story pe campul de lupta

Spectacolul se inscrie in orientarea catre autorii contemporani, romani si straini, pe care o are de catva timp a doua (cea mai mica) sala a Teatrului Mic.
Cat costa viata?
Moartea pandeste de peste tot. Ea si El, El si Ea, doua fiinte obisnuite cu moartea. Se hranesc cu ea. Convietuiesc. Ce pret are viata cand moartea e atat de aproape? Cat costa? Un inel, un ceas si-o bratara, smulse de pe mainile mortilor - ca oricum lor nu le mai folosesc la nimic. O paine? Poate ceva mai mult de-atat, dar cu siguranta mai putin decat un clondir cu tarie. Noaptea, in vreme de razboi, un barbat si o femeie se cauta, se descopera, se gusta. Tatuajele lui au, fiecare, alt gust. Parerea ei. Ce gust are dragostea ei? Parerea lui... e eclipsata de scena finala, de Jazz Suite Walz 2, de Sostakovici, o tema aleasa in film si teatru pentru a da profunzime scenelor dure, cu finalitate predestinata. Ma gandesc la „Cu ochii larg inchisi”, al lui Kubrick, la „Interviu cu un vampir”, al lui Neil Jordan, la „Ce pacat ca-i curva”, recenta premiera de la Bulandra, a regizorului Ducu Darie. Pe langa Viorel Cojanu (Soldatul), El (Cristi Iacob) si Ea (Tania Popa) danseaza valsul iubirii si al mortii. Un dans intre piele si cer...

/Claudia Daboveanu/