A fost odata ca niciodata o insula unde locuiau toate sentimentele. Intr-o zi, au fost anuntate ca insula se va scufunda, asa ca toata lumea si-a reparat barcile si a plecat. Iubirea a fost singura care a ramas pana in ultimul moment. Cand insula era inundata aproape in intregime, Iubirea s-a decis sa ceara ajutor. Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca mare eleganta. Iubirea i-a spus: “ - Poti sa ma iei si pe mine cu tine?” Bogatia a raspuns: “- Nu, nu pot. Am barca plina de aur si argint. Nu mai este loc pentru tine aici”. Iubirea a decis sa o intrebe si pe Vanitate, care trecea deasemeni intr-o barca frumoasa: “- Vanitate, te rog, ajuta-ma !” “- Nu pot sa te ajut Iubire. Esti uda si asta ar putea sa-mi strice barca” a raspuns Vanitatea. Tristetea era prin apropiere, asa ca Iubirea i-a cerut ajutorul: “- Tristete lasa-ma sa vin si eu cu tine” “- Oh.....Iubire, sunt asa de trista incat am nevoie sa fiu singura”. Fericirea a trecut si ea pe langa Iubire, dar era asa de fericita incat nici macar nu a auzit cand a strigat-o Iubirea. Deodata, s-a auzit o voce: “- Vino Iubire, te voi lua cu mine !”. Era un batranel. Iubirea s-a simtit atat de binecuvantata si bucuroasa incat a uitat sa intrebe ce nume avea batranelul. Cand au ajuns pe uscat, batranul si-a vazut de drumul lui. Iubirea , realizand cat de mult ii datoreaza acestuia, a intrebat-o pe Cunoastere: “- Cine m-a ajutat?” “- A fost Timpul “a raspuns Cunoasterea. “-Timpul?Dar de ce m-a ajutat Timpul?” Cunoasterea a zambit si cu o adanca intelepciune i-a raspuns: “-Deoarece numai Timpul este capabil sa inteleaga cat de minunata este Iubirea”.
ok fata! sa zicem ca sa vada lumea..despre tine - colega la IRSOP interior 801 :)) ... ca sa se aprinda beculetzul jos (stii despre ce vbesc). totul ok la ea - dar...de ce trebuie mereu sa existe un "dar" ... offf.... trebuie sa spun - asculta manele ... ok..asta e punctul meu de vedere. gusturile nu se discuta se satisfac! asadar Alexandra, NJOY your life cuz you can!
:d/ :d/