In toate povestile de dragoste se termina ku bine dar a mea nu.Sa va povestesc km am pierdut fiinta ce o iubeam cel mai mult in lumea asta rece.Era o zi de septembrie,tokmai trecusem clasa a- 9 -a,totul imi mergea bine,intre timp cunoscuse un baiat pe nume Robert,era cel mai bun amic al meu,dar la un moment mi-a propus sa fiu prietena lui,desigur k am acceptat pt k il iubeam foarte mult.Totul era bine intre noi pana cand vine prietenul lui Cobra la me sa mi spuna k Robert sa ocupa ku afaceri nu tokmai legale,Eu necrezand-ul pe el l-am intrebat p Robert dak e adevarat,tot okolind adevarul mi-a spus ka da.In fine asta nu era o piedika in calea fericiri noastre,dar peste 1 luna imi spune k trebuie sa plece in Italia,atunci am crezut k kade cerul pe mine.Vorbeam zii de zii la telefon,imi trimitea tot ce vroiam,am reusit ku timpul sa ma impak ku ideea plecarii lui.Pe 5 iulie ma suna prietenul lui Cobra si imi spune k iubitul meu a fost ucis,1 sapt de zile nu am mancat nik dar am baut apa,plangeam ore in sir ,imi aminteam de el tot timpul,pt mine nu mai exista nimeni,dar ku ajutorul mamei si a tatalui lui incepusem sa ma calmez.ma sunau merau sa vada ce fac pt k pt ei eram o nora.Niki akm nu l-am uitat si styu k de akolo de sus ma vegheaza si k ma iubeste.Sfatul meu:spunei pers iubite tot ce simnti k nu stii ce se va intampla