Ştii prea bine că te vreau aşa:
cu privirea ta, atingerea ta de catifea
la mine-n braţe, nu ezita
că-mi fac speranţe, şi nu vei mai scăpa.
Spune-mi tu cum aş putea renunţa
la cel mai frumos lucru din viaţa mea ?
Vino lângă mine, dă-mi mâna ta,
ba nu ! Vino peste mine cu toată fiinţa ta !
Nu-i o aventură, e ce ţi-ai dorit:
te fac fericită, mă faci fericit;
iţi dau ce meriţi, îmi dai ce merit şi,
nu mă lăsa şi nu te las, iţi promit !
Nu-ncerca să afli ce vreau de la tine...
Află că, te vreau exact pe tine !
Ce-avem noi doi e rar, înţelegi ?
Ce e între noi, rămâne între noi, deci... !